PAIAȚA de Ioan I. Ciorănescu

PAIAȚA de Ioan  I.  Ciorănescu  Viața câteodată îmi pare o paiață     Cu buzele făcute și văruită față     Ce vrând prea mult să râdă, se strâmbă dureros,     Cu clopoței în mână și hainele pe dos,     Jucând schimonosită, chemând fără-ncetare :     Veniți ! Nu e durere ! Veniți ! Nu-i întristare !     Priviți-mi gura roșe ca florile de mac     Și clopoțeii-aceștia ce sună după plac !     Vedeți-mi haina ruptă din roșii curcubeie     Și-n ochi a veseliei demonică scânteie.     Și-n buzunar am aur, cofeturi, jucării,     Veniți toți flămânziții ... femei, moșnegi, copii,     Vă dau la toți ! – și râde cu văruită față,     Se năpustește valul țipând, și unii-nhață     Un vârf de panglicuță tivit cu clopoței,     Dar ea, paiață crudă, bătându-și joc de ei,     Fâșii în fugă-și rupe din haina ei de lână     Lăsând la fiecare o zdreanță roșe-n mână.

NOTĂ: știu că cititorii acestui blog sunt persoane inteligente și foarte sensibile; pentru cei mai tineri care nu știu că alături de Tricolorul nostru sfânt, mai purtam la ...defilări...și un alt steag - cel roșu cu secera și ciocanul - despre aceste zdrențe roșii este vorba și promisiunile sunt din același registru. Așadar, paiața este...comunismul și bănuiți cine era păpușarul care mînuia paiața....

 - Poetul și traducătorul Ioan I. Ciorănescu a trăit între anii 1905 - 1926 și vă reamintesc de anul 1917 și revoluția din octombrie din Rusia....de aici...vă las cu propriile voastre gânduri.