vineri, 30 mai 2014

W. SHAKESPEARE - ROMEO ȘI JULIETA (Fragment - Scena balconului)




Без имени (476x700, 576Kb)


SCENA  a  II- a

GRĂDINA CAPULEȚILOR -


                                                          ROMEO


                                                         (Julieta s-arată sus)

                                                          De răni nu-i pasă celui care-i teafăr?
                                                          Dar taci! Ce strălucește-acolo oare?
                                                          Sunt zorile, și Julieta-i soare.
                                                          Răsari, o soare sfânt, ucide luna,
                                                          N-o vezi ce palidă-i acum, nebuna?
                                                          E galbenă de ciudă și-i geloasă
                                                          Că tu, care-i slujești de preoteasă,
                                                          O-ntreci în farmec! O, de n-ai sluji-o!
                                                          E trist doar giulgiu-i de vestală moartă.
                                                          Tu leapădă-l: nebună-i cine-l poartă.
                                                          Stăpâna mea e... O, ar fi de-ar ști-o!...
                                                          Vorbește, nu, n-a spus nimica... Fie!
                                                          Vorbește ochiul ei, - îi voi răspunde.
                                                          Sunt prea-ndrăzneț, ea nu-mi vorbește mie.
                                                          Doi aștri, cei mai mândri de pe cer,
                                                          Vin ca să roage ochii Julietei
                                                          Să strălucească-n lipsa lor în sfere:
                                                          Ci dac-ar fi acolo, ochii ei, -
                                                          Acei doi aștri-n capul Julietei,
                                                          S-ar rușina de strălucirea fetei
                                                          Ca zarea lămpii de lumina zilei,
                                                          Și ochii duși în ceruri ai copilei
                                                          În sfere-aeriene s-ar aprinde
                                                          Așa de viu, că păsările-ar prinde
                                                          Să cânte parcă n-ar fi noapte. - Iată!
                                                          Își las-acum obrazu-ncet pe mână...
                                                          O, ce n-aș da să fiu mănușa ei
                                                          Și să-i ating obrazul!...

JULIETA

                                                                             Vai...

ROMEO

                                                                                            Vorbește...
                                                          Vorbește încă înger de lumină,
                                                          Că-n noapte tu-mi străluci de glorie plină
                                                          Deasupra mea, ca-naripatul sol
                                                          Al cerului, pe care muritorii
                                                          Îl urmăresc năuci, cu ochii-n gol,

                                                          Cum suie galopând viteaz pe nori
                                                          Alene-umflați de vânt, vâslind departe
                                                          În poalele văzduhului...


JULIETA

                                                                               Romeo !...
                                                          De ce ești tu Romeo ?... Uită-ți tatăl !
                                                          Tăgăduiește-ți numele, ori dacă
                                                          Nu vrei - O, jură-mi că vei fi al meu
                                                          Și-atunci de tot ce sunt mă lepăd eu !

ROMEO

                                                          Să mai ascult, ori să vorbesc ?

JULIETA
                                                                                         Vrășmaș
                                                          Mi-e numele tău numai ! Tu rămâi
                                                          Același, chiar de n-ai fi Montague !
                                                          Ce-i Montague ? - Nu-i mână, nu-i picior,
                                                          Nu-i braț, nu-i față, nici o altă parte.
                                                          Un nume ce-i ? - Un trandafir, oricum
                                                          Îi spui, exală-același scump parfum!
                                                          Așa, Romeo, de nu-i spun Romeo
                                                          Nu pierde din desăvârșirea lui
                                                          Nimic... O, neagă-ți numele, Romeo !
                                                          Și-n schimbul unui nume care n-are
                                                          Nimic cu tine-a face, - ia-mă toată !

ROMEO

                                                          Fac tot ce-mi spui: zi-mi doar «iubite» deci!
                                                          Primind așa botezul nou, ți-o jur
                                                          Că nu mai vreau să fiu Romeo-n veci!

JULIETA

                                                          O, cine ești, tu, ce-adumbrit de noapte,
                                                          Pătrunzi în taina mea?

ROMEO

                                                                                 Eu, după nume,
                                                          Nu știu și nu-ți pot spune cine sunt.
                                                          Și numele, fiindcă ți-e vrăjmaș,
                                                          O, scumpă sfântă, mi-e urât și mie.
                                                          Să-l am în scris l-aș rupe!...

JULIETA
                                                                                       Nici o sută
                                                          De vorbe n-a sorbit urechea mea
                                                          Din gura ta, dar vocea-i mi-i știută
                                                          Nu ești Romeo, tu, un Montague?

ROMEO

                                                          Nici unul, nici cel'lalt nu-s, de nu-ți place.

JULIETA

                                                          Dar pentru ce și cum veniși încoace?
                                                          E zidu-nalt, greu de sărit, și locul
                                                          E moarte - o, gândește cine ești -
                                                          De te-ar zări vreunul dintre-ai mei!

ROMEO

                                                          Aripile iubirii mă-nălțară.
                                                          Nu-i zid să poată stânjeni iubirea.
                                                          Iubirea-ncearcă tot ce iartă firea
                                                          Iubirii... și de-aceea nu mă tem
                                                          De toți ai tăi!

JULIETA

                                                                            Dar dacă te-or zări,
                                                          Vai, te-or ucide!

ROMEO

                                                                             Ochii tăi frumoși
                                                          Sunt pentru mine mai primejdioși
                                                          Ca douăzeci de spade de-ale lor.
                                                          Privește blând: privirea ta blajină
                                                          Mă apără de ura lor haină!

JULIETA

                                                          N-aș vrea cu nici un preț să fii văzut.

ROMEO

                                                          De ei m-ascunde noaptea-n negru-i scut.
                                                          De nu ți-s drag, mai bine să mă vadă:
                                                          Sunt mai voios să mor străpuns de s
padă
                                                          Decât să mai trăiesc urât de tine!

JULIETA

                                                          Dar drumul către locu-acesta cine
                                                          Ți-l arătă?

ROMEO

                                                                      Iubirea care-ntâi
                                                          M-a pus să cercetez. Ea-mi dete sfaturi,
                                                          Eu ochii mei i-am dat... Nu sunt pilot,
                                                          Dar dac-ai fi liman departe-n zare,
                                                          Scăldat de cea mai depărtată mare,
                                                          Tot aș porni spre tine-n pribegie...

JULIETA

                                                          Tu știi că noaptea-mi adumbrește fața,
                                                          Altcum mi s-ar zări-n obraji roșeața
                                                          De tot ce m-auziși spunând-nainte.
                                                          O, ce n-aș da să pot să fiu cuminte,
                                                          Să neg ce-am spus. Dar n-am ce face! Spune,
                                                          Tu mă iubești? Știu că vei zice: da!
                                                          Și eu te cred. Dar dacă-mi juri, tu poate
                                                          Îți calci cuvântul și așa se zice
                                                          Că Joe râde de amanți sperjuri.
                                                          Frumosul meu Romeo, de ți-s dragă,
                                                          O, spune-mi-o cu inima întreagă,
                                                          Și de socoți c-am fost prea lesne-nvinsă,
                                                          M-oi arăta ursuză, neîndurată,
                                                          Voi zice nu, ca tu să-ți dai silința
                                                          Să mă câștigi. Altmiteri niciodată !
                                                          Frumosul meu Romeo-s prea duioasă
                                                          Și poți să crezi de-aceea că-s ușoară,
                                                          Dar crede-mă că sunt mai credincioasă
                                                          Decât acelea care știu să pară
                                                          Mironosițe. Poate că și eu,
                                                          O recunosc, mă prefăceam străină,
                                                          Dar, tu ai fost jos, în grădină,
                                                          Și pân' să prind de veste, m-ai surprins
                                                          Când izbucnea iubirea-mi mai aprins.
                                                          Deci iartă. Nu-mi lua acea pornire
                                                          Drept un ușor capriciu de iubire,
                                                          Trădat astfel de noaptea-ntunecată...

ROMEO

                                                          Copilă, jur pe sfânta lună care
                                                          Chenar de-argint pe vârf de pomi brodează...

JULIETA

                                                          O, nu-mi jura pe luna-nșelătoare,
                                                          Ce-și schimbă discu-n fiecare lună,
                                                          Nu vreau să fii și tu din cei ce mint...

ROMEO

                                                          Pe ce să jur?

JULIETA

                                                               Nu jura deloc!
                                                          Sau fură-mi doar pe nobilul tău suflet
                                                          Pe sfântul idol din altarul meu,
                                                          Și te voi crede...

ROMEO

                                                                                   O, dacă iubirea...

JULIETA

                                                          Las', nu jura! Oricâtă-i fericirea
                                                          Pe care-o simt acuma lângă tine,
                                                          Dar legământul astei nopți îmi vine
                                                          Prea iute, nu știu cum, prea fără veste,
                                                          Prea ca un fulger care nu mai este
                                                          Pân' ce zice: fulgeră! - O, du-te dar,
                                                          Dulcele meu! Și-a verii adiere
                                                          Învoaltă floare tacă din bobocul
                                                          Iubirii noastre pân' la revedere !
                                                          Somn dulce! Noapte bună ! Și coboare
                                                          În sânul tău o pace-așa de dulce
                                                          Ca și sânul Julietei care
                                                          Se duce, obosită, să se culce...

ROMEO

                                                          Ah, tu mă lași așa nemângâiat?

JULIETA

                                                          Ce mângâiere-mi ceri tu-n astă noapte?

ROMEO

                                                          Dă-mi jurământul tău în schimb pe-al meu.

JULIETA

                                                          Eu ți l-am dat, -nainte de-a mi-l cere...
                                                          Și tot aș vrea să am și ți-l dau încă!

ROMEO

                                                          Vrei să-l oprești? De ce, odorul meu?

JULIETA

                                                          Ca să ți-l dau într-una înapoi!
                                                          Și totuși nu doresc decât ce am.
                                                          Ca marea nesfârșită-i bunătatea-mi
                                                          Și dragostea-mi ca marea-i de adâncă.
                                                          Din ce tot dărui, tot mai mult am încă,
                                                          Și-amândouă-s fără de hotare...
                                                          Aud un zgomot... Plec, rămâi cu bine,
                                                          Iubitul meu...
(Se aude vocea doicii: «Domnișoară!»)
                                                          Îndată, doică... Viu...
                                                          O, mândre Montague, fii credincios!
                                                          Așteaptă-mă... Viu într-o clipă iarăși... (Iese)

ROMEO

                                                          O, sfântă noapte! Mult mi-e teamă
                                                          Că tot e doar un vis, fiindcă-i noapte...
                                                          Prea dulce e să poată fi aievea!

JULIETA
(Apare din nou)

                                                          Romeo, un cuvânt și noapte bună!
                                                          De ți-e cinstit amorul tău și vrea
                                                          Căsătorie, dă-mi atunci de știre
                                                          Prin cineva pe care-l voi trimite
                                                          La tine mâine, ca să afle: Unde
                                                          Și când vrei tu să ne serbăm logodna?
                                                          Stăpân mi-ești, te urmez în lumea-ntreagă...
(Același glas: «Domnișoară!»)
                                                          Viu, viu acum... Dar dacă n-ai gând bun
                                                          Te rog...
(Același glas înăuntru)
                                                                      O clipă... viu... Să nu mai stărui
                                                          Și lasă-mă durerii să mă dărui
                                                          Pân' ce-oi muri... Trimit la tine-n zori...

ROMEO

                                                          Pe partea mea din ceruri...

JULIETA
(Apare iar la fereastră)

                                                                                                    Noapte bună
                                                          De mii de ori! (Iese)

ROMEO

                                                                             De mii de ori mai rea,
                                                          De nu mă luminează raza ta!
                                                          Iubitul spre iubita lui aleargă
                                                          Cum fuge leneșul școlar de carte,
                                                          Cum el spre școală nu dă zor să meargă,
                                                          Tot astfel greu iubitul se desparte.

JULIETA

                                                          Romeo! Sss... Glas de șoimar să am,
                                                          Să pot momi un șoim așa de mândru!
                                                          Robia-i răgușită, nu cutează
                                                          Să strige tare, căci ar sparge bolta
                                                          Ecoului, și poate că i-ar face
                                                          Mai răgușit sonoru-i glas de aer,
                                                          Decât al meu de când tot spun: Romeo!

ROMEO

                                                          E viața mea ce m-ar striga pe nume!
                                                          Ce argintiu de dulce sună glasul
                                                          Iubirii, noaptea, în auzul celui
                                                          Ce-ascultă dulcea-i muzică...

JULIETA
                                                                                            Romeo!

ROMEO
                                                          Iubito!

JULIETA

                                                                           Mâine dimineață, spune,
                                                          La cât trimit?

ROMEO

                                                                            La nouă.

JULIETA

                                                                            Pân-atunci
                                                          Sunt douăzeci de ani! Dar nu mai știu
                                                          De ce te rechemai...

ROMEO

                                                                        Mă las dar
                                                          Să stau aici până-ți aduci aminte...

JULIETA

                                                          Spre-a te vedea, aș vrea să uit într-una
                                                          Gândind ce dulce e să-mi fii aproape...

ROMEO

                                                          Ca tu să uiți mereu, aș tot rămâne,
                                                          Uitând de am alt adăpost pe lume...

JULIETA

                                                          E-aproape zi; să pleci acum aș vrea,
                                                          Dar nu mai mult ca fata ce se joacă
                                                          Lăsând din mâini să-i zboare cănărașul -
                                                          Sărmanul rob în laț - și-apoi l-atrage
                                                          Di nou spre ea, cu firul de mătasă,
                                                          Fiindu-i drag, dar și fiind geloasă
                                                          De libertatea lui...

ROMEO

                                                                        De-aș fi canarul!

JULIETA

                                                          Ah, dac-ai fi iubite! Dar atunci
                                                          Iubirea mea ar fi așa nebună,
                                                          Că poate te-aș ucide. Noapte bună!
                                                          O, despărțire! O, griji dulci și-amare!
                                                          Dar fug de-acuma, că aș fi în stare
                                                          Să-ți strig mereu, mereu, de mii de ori,
                                                          Tot «noapte bună» într-una până-n zori.
(Iese)

ROMEO

                                                          Coboare-se pe ochii-ți somnul blând
                                                          Și dulcea pace-n inimă și-n gând.
                                                          De ce nu sunt eu somnul s-odihnesc
                                                          Alăturea de chipu-ți îngeresc!
                                                          Merg să-mi spun fericirea, să-l implor
                                                          Pe bunul pustnic să-mi dea ajutor.

(Traducere - Șt. O. Iosif)



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu