SFĂTUIRI CĂTRE PĂMÂNTENI
de Naum Râmniceanu
1764 - 1838
Teolog, istoric și poet român
Și pe voi, fii, vă rog foarte
De-acum nainte să fiți
Într-un cuvânt, pân' la moarte,
Laolaltă și uniți.
Vă sfătuiesc părintește
Chipul, care să-l urmați
Trăiți toți moralicește
Ca nume bun să vă dați.
Cea d-acum împrejur stare
Sânguri voi o judecați,
Că fără nici o dreptate
Vă cunoașteți vinovați.
Nu ați grijit pentru mine
Nicidecum să mă cinstiți,
N-ați cunoscut al meu bine,
Nimene să mi-l măriți.
Să-nălțase-ntr-unii măria
Pân' la punctul cel de sus,
Să lățise lăcomia
Umblând cu capul tot pe sus.
Uitaseră p-a lor frate
Căruia era datori,
Și cinstea pe cât se poate
Pe străini lingușitori.
Vedeți acum la ce stare
Nemernicia m-au adus,
La cea rea dărăpănare
Pentru voi, ei m-au supus.
Fără nici o judecată
Voi cu ei v-ați însoțit,
Acum vedeți că dodată
Mai de tot m-au pustiit.
Nu mă socoteați de mumă
Să-mi fiți fii, și voi toți frați
Vă numeați fii drept o glumă
Iar nu drept adevărați.
Și-n fumul diplomatici
Au năvălit unii cu totul
Și nu văd, nu pot simți
Că râde de ei norodul.
N-aveți între voi unire,
Unul p-altul să iubiți
Frați plini de pizmuire,
Și de patimi stăpâniți.
Destul vouă vă era
Streinii numai să vedeți
Și moarte deși vă pricinuia
Tot acelui vă închinați.
Într-a voastră rea urmare
Astăzi cerc amar dureri,
Astăzi sunt la ceastă stare,
Slabă fără de puteri.
Dar cu ceste cu toate
Eu pe voi tot vă doresc,
Mumă vă sunt, nu se poate
Trebuie să vă iubesc.
Și voi sfaturile mele
Trebuie să le urmați,
Nu vă pară dojeni grele
Ci vă rog să vă-ndreptați,
Și cea d-acum pildă vă fie
Oglindă ca să priviți,
Știți a voastră datorie
Cum pr-o mumă s-o cinstiți.
Vedeți alte mumăni din lume
Fii lor cum le cinstesc
Și voi cu acele nume
Siliți ca să mă măresc.
|
|
|
|
|
