UNEORI…
de Manuela Cerasela Jerlăianu
Uneori iubirea are de urcat,
Prin păienjenișul crângului de vară,
Fără pic de ploaie vorba s-a uscat,
Creanga-n noi pustie prinde ca să doară.
Noaptea cântă-n flaut, ciripind obscur,
Luna este albă, lunecă-n mistere,
Dar în casă bate vântul și-l înjur,
Clipa sângerează fără pic de miere.
Îmi azvârl chitara printre buruieni,
Închid noaptea asta într-o călimară
Și mă culc sihastră-n, clica cu coceni,
Așteptând iubitul, seara să răsară.
|