AH, CÂT EȘTI DE FRUMOASĂ, DOAMNĂ
de George Coșbuc
Ah, cât ești de frumoasă, doamnă,
Când stăm de vorbă amândoi,
Dar mai ales când spui blazată
Că viața asta e noroi.
Mi-arăți briliantata mână
Și obositul cap ți-l pleci -
Ești întruchiparea frumuseții
Visată de poeții greci.
Tu mă omori cu ochii nobili !
Răceala ta m-a fermecat,
La foșnetul cel cald al rochii,
Dintr-un copil mă simt bărbat.
Și-atunci când râzi aristocratic
Cu veșnicul tău mon-ami,
Ah, nu-nțelegi, sublimă doamnă,
Cu ce plaisir te-aș pălmui !
