IMN FRUMUSEȚII
de Charles Baudelaire
Vii din înalte ceruri sau ieși din adâncime,O, Frumusețe ? Reaua și buna ta privireÎmprăștie de-a valma și fericiri și crime,De aceea tu cu vinul te potrivești la fire.
În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună;Sărutul tău e-o vrajă și-o amforă ți-i gura;Și când reverși miresme de-amurguri cu furtunăSe face laș eroul, vitează stârpitura.
Răsari din hăul negru ? Cobori din lumi stelare ?Destinul ca un câine de poala ta se ține;Și bucurii și chinuri tu semeni la-ntâmplare;Stăpână ești și nimeni nu e stăpân pe tine;
Calci peste morți de care îți râzi cu mult dispreț;Ai juvaieruri multe și Groaza dintre toateNu-i cel mai slut, și-Omorul e un breloc de prețPe pântecul tău săltând cu voluptate.
Orbitul flutur zboară spre tine, lumânare,Slăvindu-te drept torță când a început să ardă.Acel ce-și strânge lacom iubita-n brațe pareUn muribund ce-n taină mormântul și-l dezmiardă.
Că vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasă mie,O,Frumusețe ! monstru naiv și fioros !Când ochii tăi, surâsul, piciorul tău mă-mbieSpre-un infinit de-a pururi drag și misterios ?
Sirenă rea sau înger, drăcească sau divină,Ce-mi pasă când tu - zână cu ochi de catifea,Mireasmă, ritm, lucire, o!singura-mi regină !Faci lumea nu prea slută și clipa nu prea grea ?
traducere de Al. Philippide
|
|
