CÂNTEC DE PLOAIE - de Alice Călugăru ( 1886 - 1933 )

 

CÂNTEC  DE  PLOAIE de Alice Călugăru  ( 1886 - 1933 ) Suspină cântul trist al surei ploi, Ș-același glas au miile-i de strune, Aștepți zadarnic ca să se-mpreune, La cântu-i, mlădieri de glasuri noi. În veci același cânt din coarde moi Care se frâng pe geamul cel subțire, Același tors, în veci, din mii de fire Pe fusurile arborilor grei... Și stropii mulți ai nesfârșitei ploi Spun tainic geamurilor sclipitoare: „O, voi ce străluciți ca apa! Oare De ce nu picurați mărunt ca noi?” Și-n veci fără răspuns e cântul frânt Ce parcă-o să suspine-ntotdeauna! Și iar aștepți când se mlădie struna Un cântec nou... și-i tot același cânt.