joi, 24 aprilie 2014

CÂND.....de Mihai Eminescu





CÂND....

 de  Mihai  Eminescu


Când luna prin nouri pe lume veghează,
Când fiece undă se-mbracă c-o rază,
Când cântă al somnului ginii nătângi ­
         Tu tremuri și plângi.


Când luna aruncă o pală lumină

Prin merii în floare-nșirați în grădină,
La trunchiul unuia pe tine te-aștept ­
        Visând de deștept.


Când soarele arde și ceru-i văpaie,

Pe-a lacului valuri profunde bălaie,
Pe-o barcă împinsă de valuri ce merg ­
        La tine alerg.


Când vântul e-o taină, când frunza e mută,

Misterul surâde prin lumea tăcută,
Culeg pe-a ta frunte sublime visărei ­
        Pe ochi sărutări.


Amorul își moaie aripele-i stinse,

Tu-nchizi surâzândă lungi genele-ți plânse,
Și fruntea mea pală pe pieptu-ți așezi, ­
        Surâzi și veghezi.


Nebună copilă, ce-amesteci plăcerea

Cu lacrimi pe care le naște durerea,
Nebună copilă cu-amorul ceresc, ­
        O, cât te iubesc!






Nata Vi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu