Șuieră vântul. Cuprinși sunt de teamă zeii.
Se trezește Isis rămasă grea din sămânța fratelui ei Osiris. Ea se ridică și o femeie se apropie în fugă.
Inima ei tresaltă de bucurie pentru că poartă în sine sămânța fratelui ei Osiris. Ea grăiește: „O ! Zei ! Sunt Isis, sora lui Osiris, și-l jelesc pe părintele zeilor, Osiris, care judecat-a vrajba dintre cele două pământuri. Sămânța lui e în pântecele meu. Zămislit-am chipul zeului în ou, pe fiul capului veșnicilor zei și el va cârmui acest pământ, îl va moșteni pe Keb, va vorbi despre părintele său, îl va ucide pe Set, pe vrăjmașul tatălui său Osiris !”
„Veniți, dar, zeilor, făuriți-i apărarea în pântecele meu ! Aflați în inimile voastre că acesta e stăpânul vostru, acest zeu, care închis e în oul lui, divin prin înfățișarea-i, stăpânul zeilor, cu toate că ei sunt mari, prea frumoși, și au câte două pene azurii !”.
„ Da ! - grăi Atum, - liniștească-se inima ta !”
Femeia: „ Cum de știți să zămisliți înlăuntrul oului (tocmai) pentru stăpânul și moștenitorul zeilor celor veșnici ?”...(Isis): „ Sunt Isis, mai bună decât toți zeii, și mai frumoasă (decât toți zeii) ! Zeul ce se află în pântecele meu este sămânța lui Osiris !”.
Și grăi Atum: „ Aceea care zămislit-a în taină este o tânără ce zămislit-a și naște după voia zeilor ! Aceasta e sămânța lui Osiris ! Fie ca acest dușman care l-a ucis pe tatăl lui, să nu vină ca să strivească oul. Ascultați, ce grăit-a Isis !”
(Isis): „ Atum a zis !...Poruncit-a el de dragul meu ca feciorul meu să fie ocrotit în pântecele meu, făuritu-i-a el apărarea în acest pântece, căci îl știe de moștenitor al lui Osiris. Dați, așadar, apărare Șoimului care sălășluiește în pântecele meu !”
Cuvântat-a Atum: „Stăpân al zeilor ! Vino, ieși pe pământ ! Însă eu îți dăruiesc - să te laude și să te urmeze tovarășii de drum ai părintelui tău, Osiris ! Făuri-voi numele tău ! Vei ajunge la orizont și vei veni la zidurile Casei numărului tainic ! Vlaga îmi părăsește mădularele, pătrunde istovirea în mădularele mele !”
Istovirea a pătruns și el s-a încovoiat. Iar Strălucitorul început-a să plutească. Și-a urmat drumul singur așezându-se în fruntea zeilor, în mijlocul aceluia care încetat-a să mai cârmuiască.
(Atum): „ O, Șoimule, fiul meu, Horus ! Înscăuna-te-voi pe acest pământ al tatălui tău Osiris, iar numele îți va fi: „Șoimul de pe zidurile Casei numelui tainic !” Mă rog ca să te afli în vecii vecilor printre tovarășii de drum ai lui Ra-Ahuti la prora luntrii Celui veșnic !”
(Isis):„ Priviți, 0 zei, la Horus !”
(Horus): ” Sunt Horus, Șoimul de pe zidurile Casei numelui tainic. Zboru-mi atins-a orizontul !... Departe-mi este locul de Set, vrăjmașul tatălui meu, Osiris ...Mă înalț în zboru-mi ! Nu-i zeu să fi făurit ceea ce făurit-am eu ! Doborî-voi pe vrăjmașul părintelui meu, Osiris, și-l voi pune sub sandalele mele !...Sunt Horus, cel născut din Isis !...sunt Horus, departe-mi este locul de oameni și de zei ! Sunt Horus, fiul lui Isis !”...
