miercuri, 16 aprilie 2014

INSCRIPȚIE PE UN VAS DE ARGEȘ de Vasile Voiculescu



 



INSCRIPȚIE PE UN VAS DE ARGEȘ

de Vasile Voiculescu


Ții, mire, trandafirul și drept la piept ți-l pui,
Ulcica mea de Argeș cu boi de fată, șui...


În dorul cui olarul te zămisli frumoasă
Și-o ie de dulci smalțuri s-a migălit să-ți coasă ?


Să-l fi-ndemnat, ce taină, pe-al cerului ibovnic
S-aleagă tocmai lutul și să și-l ia duhovnic ?


Ce gând a-mpins pe asprul muntean să scrie-n tine
Izvorul făr' de moarte-al tiparelor eline ?


Ca-n somn, din fundul unui nemuritor descântec,
Ți-a tras, melodioasă, statura ta de cântec.


La agera-i dogoare a inimii te coapse,
de-ncremeniși pur lujer de înger fără coapse.


Ca să răsai mai mândră din toate celelalte,
Te-a mlădiat de mijloc pe șoldurile-nalte


Și-nsăilându-și jindul, în brâul cu florări
Ți-a pus năluca unei eterne dezmierdări...


Dar cum zvâcneau din forma râvnită sânii, plinii,
Desăvârșiți îi strânse sub pieptar de linii


Și-n semn că harul curse prin mâna lui uneltă.
Zâmbește încă luna din talia ta zveltă...


...Cum, goală plăsmuire a dorului, stai mută,
Te mângâie doar gândul, doar ochiul te sărută:


S-a spulberat olarul cu mâna inspirată,
Și mirii și mireasa ce-ai strâns la piept odată...


Ci-n tine pururi visul nestinsa sevă sparge-și,
Schimbându-te-n pierduta surată de pe Argeș.

28 mai 1945





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu