 |
|
INSCRIPȚIE PE UN VAS DE ARGEȘ
de Vasile Voiculescu Ții, mire, trandafirul și drept la piept ți-l pui, Ulcica mea de Argeș cu boi de fată, șui... În dorul cui olarul te zămisli frumoasă Și-o ie de dulci smalțuri s-a migălit să-ți coasă ? Să-l fi-ndemnat, ce taină, pe-al cerului ibovnic S-aleagă tocmai lutul și să și-l ia duhovnic ? Ce gând a-mpins pe asprul muntean să scrie-n tine Izvorul făr' de moarte-al tiparelor eline ? Ca-n somn, din fundul unui nemuritor descântec, Ți-a tras, melodioasă, statura ta de cântec. La agera-i dogoare a inimii te coapse, de-ncremeniși pur lujer de înger fără coapse. Ca să răsai mai mândră din toate celelalte, Te-a mlădiat de mijloc pe șoldurile-nalte Și-nsăilându-și jindul, în brâul cu florări Ți-a pus năluca unei eterne dezmierdări... Dar cum zvâcneau din forma râvnită sânii, plinii, Desăvârșiți îi strânse sub pieptar de linii Și-n semn că harul curse prin mâna lui uneltă. Zâmbește încă luna din talia ta zveltă... ...Cum, goală plăsmuire a dorului, stai mută, Te mângâie doar gândul, doar ochiul te sărută: S-a spulberat olarul cu mâna inspirată, Și mirii și mireasa ce-ai strâns la piept odată... Ci-n tine pururi visul nestinsa sevă sparge-și, Schimbându-te-n pierduta surată de pe Argeș. 28 mai 1945 |
|
|
