ELEGIE
de Mircea Micu
Mama sapă-n grădina lată cât o batistă...
Există și hârlețe și mame mai există,
Ele se-nchină seara icoanelor de lemn
Și cer din depărtare, copiilor, un semn.
Mama sapă grădina, deși abia o țin
Încheieturi miloase în trupul ei puțin.
Mama își taie lemne să iasă fum pe horn,
Pruncul în capitală geme de dor în somn.
Se scoală-n crucea nopții și jură că-n curând
Îi va trimite dafin, piper, boia și unt.
Se trece lungă iarna cu mari zăpezi ce mint
Mama se scoală noaptea și cântă un colind.
Și vine primăvara cu miezul ei ceresc.
Mama plivește morcovi și morcovii chiar cresc.
Mama își coase haine de moarte și de somn,
Pruncul în capitală e ocupat și domn.
Se scoală-n crucea nopții și jură trist ca Nero
C-o să-i trimită sare și biscuiți și dero.
Și vine iute vara cu trăznetu-i de foc,
Vara a fost bogată, grădina cu noroc.
Mama dezgroapă morcovi și-i curăță oftând
Să nu mai aibă dânșii nici urmă de pământ.
Apoi îi rânduiește-n cutia de carton
Și desenează-adresa cu chimicul creion.
Pruncul în capitală se jură cum că azi
Îi va trimite dero, șampon, săpun și praz.
Mama duce la poștă cutia - un trofeu -
Plătind integritatea transportului la leu.
Pruncul în capitală trezit de domn poștaș
Duce cutia simplă cu jenă prin oraș.
Și jură-n timp ce umblă de duioșii sedus:
„mâine-i trimit chibrituri și gem cu preț redus”.
Mama sapă-n grădina lată cât o batistă...
Există și hârlețe și mame mai există.
|
|
|
|
|
|
|
|
