luni, 1 august 2011

CÂNTECUL CAMPANIEI LUI IGOR



File:Igorsvyat.jpg
Este un poem epic al literaturii ruse. A fost scris între 1185 - 1187, la scurt timp după ce evenimentele descrise în poem au avut loc cu adevărat.

Poemul descrie expediția fără succes a prințului Igor al ținutului Novgorod-Seversk împotriva cumanilor - popor nomad care devasta prin incursiunile lor ținuturile din sud.

Igor este invins și luat prizonier dar reușește să scape și se întoarce în Rusia.


 Manuscrisul Cântecului lui Igor este descoperit în 1795 și publicat pentru prima dată în 1800. Apoi, manuscrisul care se păstrase până la data publicării a luat foc in incendiul care a mistuit o parte din Moscova în 1812.


Din fericire, fusese făcută o copie pentru împărăteasa Ecaterina cea Mare dar oricum ar fi fost, sunt multe pasaje neclare unde înțelesul dat de autorul necunoscut se pierde.


Manuscrisul Cântecului campaniei lui Igor a fost totdeauna prețuit mai ales pentru valoarea lui literară.

Este dens în metafore, imagini ale câmpului de luptă descris magistral și arată o extraordinară varietate structurală.









La povestea campaniei militare a lui Igor, autorul adaugă și relatări referitoare la trecutul istoric al Rusiei. El se folosește de lamentații și panegirice (pasaje laudative la adresa unei persoane), auguri și vise.

Cântecul campaniei lui Igor este notabil și din punct de vedere al valențelor poetice - sunt descrieri ale naturii în care anumalele, vegetația și forțele naturii reacționează și participă la acțiunile umane. de asemeni, descrierile psihologice ale personajelor sunt notabile.



. Tema majoră a lucrării este credința autorului că Rusia fiind fărâmițată în stătulețe conduce la ”dezastrul” produs de năvălirile hoardelor de triburi nomade.

De asemeni, autorul dă o importanță mai mare prinderii și înfrângerii lui Igor, mai mare decât a fost din punct de vedere al adevărului istoric, dar cumva s-a dovedit a fi profetic pentru că mai târziu, în secolul următor Gingis Khan cucerețte cu armata sa Rusia șio subjugă pentru 200 de ani.








Poemul epic începe cu un tribut adus lui Boyan, un bard din secolul XI care a cântat vitejia armatelor conduse de diferiți prinți ruși (Invocație; rândurile 1 - 70) și totodată cere sprijin și inspirație de la acest Boyan ca de la o muză.Nimic altceva nu se cunoaște despre acest Boyan decât incantațiile din acest Cântec. Autorul mai numește trei prinți ruși care au fost subiecte pentru scrierile lui Boyan: Iaroslav, prinț al Kievului între 1019 -1054, apoi Mstilav cunoscut ca Mstilav cel Curajos și Roman care a fost ucis de cumani în 1079. Apoi autorul anunță că el va povesi despre întâmplările petrecute în timpul său și nu în trecut și ne face introducerea în aceste evenimente. Apoi face o scurtă relatare despre cum își închipuie el că Boyan ar fi descris campania militară a lui Igor.









Pregătirea pentru bătălie (versurile 71-150)

Lui Igor i se mai alătură în campanie și fratele său Vsevolod care îi vorbește puțin afectat lui Igor și-i spune să-și pună șeile pe cai pentru că oamenii lui sunt deja pregătiți. Apoi Vsevolod se ocupă de oamenii săi, dacă au pâine și hrană. Îi descrie ca fiind mulțumit de ei pentru că sunt credincioși și l-au urmat în toate bătăliile fiind curajoși și loiali.

Urmează o cuvântarea de-a lui Igor în fața oastei sale, el încercând să-i încurajeze dar, ambițios fiind, mai spune și că vrea să bea apă din râul Don care pe atunci era la granița cu cumanii.

Acum autorul introduce elemente naturale cum ar fi urletul lupilor și o anumită pasăre care cântă și care în tradiția populară aducea ghinion. Dar prințul Igor este așa de dornic de bătălie încât nu ia seama la toate aceste semne prevestitoare de nenorociri.



File:Biliwar.jpg

Succesul prematur al rușilor (versurile 151 - 180)

Acțiunea acum se mută pe câmpul de bătălie. În prima zi de război, rușii ies învingători.

La primele ore ale dimineții, rușii aduc ofrandă pentru protecție și apoi, se îmbracă frumos și pornesc la bătălie. In urma primei incursiuni, ei aduc în tabără drept pradă de război, femei tinere cumane.









Greutățile întâmpinate de armata rusă (versurile 181 - 230)

A doua zi a bătăliei începe cu prevestirile rele ale naturiiȘ când bătălia începe, afară plouă cu înverșunare, caii se sperie și se mișcă greu în pământul mocirlos. Armata rusă este încercuită și deși nu se povestește nimic despre Igor, autorul anonim vorbește depre curajul în luptă și îndârjirea fratelui acestuia Vsevolod.





Mustrările aduse bunicului lui  Igor (versurile 231 - 266)



Cum bătălia este tot mai înverșunată și semnele rău prevestitoare pentru armata rusă se întețesc, autorul se întoarce în timpurile trecute și critică prinții acelor vremi pentru că în loc să se fi unit împotriva dușmanului comun, ei își pierdeau energia prin vrajbe și lupte între ei, lupte interne. Și numește în particular doi prinți pe care-i consideră vinovațiȘ Oleg, bunicul lui Igor și Chernigov. Apoi, autorul reamintește de prințul Boris care a murit într-o bătălie împotriva altui prinț rus și care nu a ascultat de sfatul lui Oleg și anume, de a se preda. Perioada de care amintește autorul a fost dezastruoasă pentru Rusia prin fărâmițare și lupte interne când moartea pândea la tot pasul.









Înfrângerea rușilor (rândurile 267 - 298)

Întorcându-ne la bătălia prezentă, autorul spune că a fost cea mai mare bătălie din toate timpurile. Rușii au intrat pe teritoriul dușmanilor lor dar, în a treia zi, pe la ora prânzului, au fost învinși. Cei doi frați au fost despărțiți dar încă nu li se stabilise soarta. Bătălia a avut loc pe râul Kayala care era un afluent al râului Doneț care la rândul lui era afluent al Donului.








Lamentații (plângerea) - (versurile 299 - 350)

Autorul deplânge înfrângerea lui Igor care aduce cu sine o perioadă foarte nefericită pentru poporul rus. Prinții ruși rămân dezbinați și continuă să se certe între ei în timp ce Rusia era invadată din toate părțile.



Amară muncă și viață gra și nefericită pentru omul simplu pentru că hoardele invadatoare cereau tribut pe numărul de case dintr-o așezare.


Dojana lui Igor (versurile 351 - 390)

Autorul dojenește cumva mai blând nechibzuința lui Igor, faptul că nu a vrut să ia seama la semnele prevestitoare și că nu s-a retras la timp. Igor este luat prizonier și cumva reușește să scape și se întoarce în Rusia - dar aceste versuri lipsesc, fiind pierdute în incendiul de care vorbeam la început.



File:Павший рыцарь.jpg

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu