luni, 1 august 2011

CÂNTECUL LUI ROLAND (La chanson de Roland)


Acest poem epic al evului mediu francez, conținând aproape 4 000 de versuri de câte zece silabe, a fost compus, după toate probabilitățile, între anii 997 - 1130 și se referă la evenimente petrecute în secolul al VIII-lea.

Carol cel Mare, învingător al maurilor din Spania, îl trimite pe Ganelon ca sol la regele Marsile al Saragozei, singura cetate maură care îi mai rezistă.

Ganelon își trădează regele, convingându-l să se reîntoarcă în Franța sub pretext că Marsile îi acceptă condițiile.

Ariergarda francilor, în care se află viteazul Roland, este atacată de mauri în trecătoarea Roncevaux din Pirinei și distrusă.

Rezistând eroic, Roland sună prea târziu din cornul său fermecat spre a chema în ajutor grosul armatei, și Carol cel Mare, revenind, îl găsește pe Roland mort.

Regele îi învinge pe mauri și îl pedepsește pe Ganelon.







MOARTEA LUI ROLAND
                       171

Cum seama-și dă că și-a pierdut vederea,
Se scoală și puterile-și strunește
Și chipul său își pierde-mbujorarea.
În fața lui e-o piatră negricioasă;
De zece ori cu spada o izbește:
Scrâșnește-n ea, dar nici nu se știrbește.
Roland grăiește:”Ajutor, Fecioară!
Ah, Durendal, ce vitregă ursită !
Eu mor și nu-mi mai ești de trebuință.
Cu tine-am câștigat atâtea lupte
Și-atâtea necuprinderi, stăpânite
De Carol cel cu barba colilie.
În mâinile de laș să nu ajungi vreodată !
Un bun vasal te-a mânuit atâta.
Rămâi fără pereche în sfânta Franță !”

                      
172

Roland izbește-n steiul de agată:
Scrâșnește lama fără vreo știrbire.
Când vede că nu-i chip să-și rupă spada,
În sinea lui pornește s-o deplângă;
”ce mândră ești și lucie și albă:
Ca pălălaia strălucești în soare !...
În văi, la Maurienne, era-mpăratul,
Când, printr-un înger, Dumnezeu îi spuse
În mâna unui conte să te-așeze.
Și Carolmagnul m-a încins cu tine.
Bretania cu tine-o cucerii,
Anjou-ul, Poitou-ul și le Maine
Și libera Normandie de-așișderi,
Provența, Acvitania, Romagna,
Lombardia, Bavaria și Flandra,
Burgundia, Polonia întreagă
Și Țarigradul îi făcu-nchinare,
Și Saxa-n care face ce poftește,
Și Scoția și Galles și Irlanda,
Și Anglia - moșia de coroană.
Și-n toate aceste țări domnește Carol
Cel Mare și cu barba colilie...
Durere mare pentru ea mă-ncearcă,
Mai bine morȘ n-o las pe mâini păgâne.
De-așa rușine cruță, Doamne, Franța !

                      
173

Roland izbește-n steiul sur de-agată
Și-l spintecă mai mult decât pot spune.
Scrâșnește spada fără să se rupă
Și neștirbită către clavă sare.
Și molcom o deplânge-n sinea lui:

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

                      
174

Viteazul simte moartea ce-l cuprinde
Și de la cap spre inimă-i coboară.
Dă fuga, subt un pin stingher se-ntinde,
Cu fața spre pământ, în iarbă verde.
Sub el își pune sabia și goarna;
Spre păgânime capul și-l întoarse,
Ținând într-adevăr ca împăratul
Și toți ostașii lui francezi să spună:
”Ca un viteaz pieri vestitul conte !”
Păcatele-și destăinuie, smerit,
Dând pentru ele Domnului mănușa.

                        
175

Roland își simte istovit veleatul.
Spre Spania, din vârful unei măguri,
C-o mână se izbește peste piept:
”Îndură-te și iartă-mi, Doamne, toate
Păcatele - mai mari sau mai mărunte -
Ce-am săvârșit de când venii pe lume
Și până azi când zac, lovit de moarte !”
Spre Domnul și-a întins mănușa dreaptă.
Un pâlc de îmgeri către el coboară.

                       
176

Roland viteazul zace subt un pin
Cu fața către Spania întoarsă.
Încep prin minte amintiri să-i treacă:
Tot ce cu vitejie cucerise
Și dulcea Franță, cei cu el de-o viță
Și Carolmagnul, care îl crescuse...
Și plânsul și suspinele-l îmving...





11 comentarii:

  1. super tare ma ajutat mult

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur foarte mult că ți-am fost de folos - asta este și ideea blogului. Poate mai revii - îți mulțumesc și îți doresc mult succes.

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Cu multă plăcere, Diana ! Mă bucur că ți-am fost de ajutor. Îți doresc o iarnă plină de căldura iubirii !

      Ștergere
  3. Ce mult mi-a placut sa-mi reamintesc aceasta bucata pe care am studiat-o in scoala si care m-a emotionat mereu atat de mult!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Angela, pentru vizită și pentru comentariul tău amabil. Da, când avem profesori speciali, ne amintim peste ani anumite lecții - și mie mi se întâmplă să-mi „revăd profesorii și colegii” și este plăcut. Ca să nu mai spun că eram la vârsta când chiar credeam în prinți și eroi ca Roland....M-ai prins: eu cred și acum în prinți și în eroi. Mă bucur că ai trecut pe aici, Angela, și îți doresc o viață plină de momente magice de care să-ți amintești mai apoi cu multă plăcere.

      Ștergere
  4. In versiunea din Republica Moldova:
    Roland izbeste palosul de stanca,
    Si pulbere improasca sur granitul,
    Otelul crisca, palosul se-ndoaie
    Dar nu se rupe, sare doar in laturi.
    Si vede el ca nu e cu putinta,
    Sa franga palosul...

    RăspundețiȘtergere
  5. Si fata sa spre mauri si-a intors-o
    Ca sfitei sale Carol sa ii zica:
    - Roland cazut-a, dar a biruit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru vizită și pentru versuri, am să le pun în postare. Adevărul este că uneori nu pun poemul în întregime pentru că vreau să trimit la lectură, alteori din pricina copyright-ului iar alteori....sunt prea obosită. Mulțumesc, mă bucur când stârnesc astfel de reacții. Mulțumesc și îți doresc să ai o viață plină de Curaj !

      Ștergere
  6. Iti multumesc foarte mult pentru ajutorul acordat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur nespus de mult că ți-am fost de ajutor - aceasta a fost și ideea blogului. Îți doresc numai bine și îți mulțumesc la rândul meu pentru comentariul tău amabil.

      Ștergere