joi, 25 august 2011

JEAN DE LA BRUYERE - 1613 - 1680





În secolul al XVII-lea, comediei și fabulei i se adaugă o literatură de maxime, aforisme și portrete morale, cunoscută sub numele de literatura moraliștilor francezi.

Jea de le Bruyere este cel mai cunoscut din rândurile  moraliștilor francezi.

Opera sa Caracterele îl reprezintă ca pe un maestru al genului și se impune prin viziunea  filozofică asupra moravurilor timpului, surprinderea psihologiilor și concizia stilistică.






CARACTERELE (Les caracteres) 1688

Capitolul I

DESPRE CREAȚIILE ARTISTICE



Totul s-a spus, și noi ne-am născut prea târziu, după mai bine de șapte mii de ani de când există oameni pe lume și de când cugetă. Pe tărâmul moravurilor, ce-a fost mai frumos și mai bun s-a recoltatȘ nouă nu ne mai rămâne decât să spicuim pe  urmele anticilor și ale celor mai iscusiți din vremurile noastre.
- - - - - - - - - -  -- - - - - - - - - - - - - - - - - - -

2

trebuie să căutăm  doar să gândim  și să vorbim cu temei, fără să ținem a le impune altora gustul și părerile noastre: prea ne-am încumeta mult.
- - - - - - - - - - - - - - - -  - - - - - - - - - - - - - -

38

Atât i-a lipsit lui TERENȚIU: să fie mai puțin rece. Încolo, câtă puritate, câtă desăvârșire, câtă cuviință, eleganță și ce caractere ! Lui MOLIERE i-ar mai fi trebuit doar să evite graiul prețios și vorbirea populară și să scrie mai cu grijă. Încolo, cât foc, cât firesc, ce izvor de glume reușite, ce zugrăvire a moravurilor, ce portrete și ce harapnic pentru ridicol ! Dar ce om s-ar fi putut face din acești doi autori de comedii !
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Capitolul V

DESPRE SOCIETATE ȘI DESPRE CONVERSAȚIE

Întâlnim unii oameni care, în discuțiile sau în puține prilejuri când avem de-a face cu ei, ne scâbesc prin expresiile lor caraghioase, prin  noutatea și - îndrăznesc să spun - prin improprietatea  termenilor de care se folosesc, ca și prin împerecherea anumitor cuvinte care nu se întâlnesc laolaltă decât în gura lor și cărora le dau tâlcuri la care nu s-au gândit niciodată cei ce le-au făurit. Când vorbesc, oamenii aceștia nu urmează nici calea rațiunii, nici calea datinii, ci înclinarea lor bizară, pe carem dorința lor de a glumi neîncetat și - poate - de a străluci o schimbă pe nesimțite într-un jargon personal, care ajunge, în sfârșit, graiul lor firesc. Ei  își însoțesc acest limbaj atât de năstrușnic cu gesturi afectate și cu o pronunțare sclifosită. Toți sunt mulțumiți de ei înșiși și de farmecul duhului lor și n-am putea spune c-ar fi cu totul lipsiți de duh; dar îi deplângem pentru puținul cât îl au și - ce e mai rău - avem de suferit de pe urma lui.






MAXIME


A nu putea să suporți toate caracterele nesuferite de care e plină lumea nu e o dovadă de caracter prea bun; în comerț e nevoie de monede de aur, dar și de mărunțiș.


Cei mai mulţi oameni îşi întrebuinţează o parte din viaţă spre a face nefericiţi pe ceilalţi.


Moartea nu soseşte decât o dată, dar o simţim în multe clipe ale vieţii.


În prietenia curată există o gingăşie la care nu pot ajunge cei mediocri.



Trebuie să fi cu adevărat lipsit de spirit, dacă dragostea, răutatea și nevoia nu te fac să-l găsești.



Vedem cum unii oameni cad dintr-un rang înalt din pricina acelorași cusururi care îi ajutaseră să se cațere acolo.



A râde de oamenii de duh este privilegiul proștilor; ei au pe această lume rolul haărăzit bufonilor de la curte; adică sunt oameni lipsiți de răspundere.



Pentru o femeie este un lucru mai însemnat nu să aibă o călăuză în viață, ci să trăiască atât de cuminte încât să se poată lipsi de ea.



Este o mare nenorocire să nu ai destulă înțelepciune pentru a vorbi frumos, și nici destulă judecată pentru a tăcea.




Nu trebuie să judecam oamenii după ce i-am văzut o singura dată; există un eu interior și o inimă care trebuie cunoscute în profunzime.


Dacă anumiți oameni nu merg pe calea binelui până unde ar putea să meargă, e din vina primei lor educații.



Dintre toate jignirile, batjocura este cea care se iartă mai puțin; ea este graiul disprețului.


Darul conversației constă mai puțin în a dovedi mult spirit, decât în a recunoaște spiritul altora.


Dintre toate mijloacele de a face avere, cel mai rapid și cel mai nimerit este de a-i convinge pe oameni să vadă limpede că ei trag folos dacă îți fac binele.



La unii aroganța ține loc de măreție a caracterului.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu