luni, 1 august 2011

WALTHER VON DER VOGELWEIDE (1170 - 1230)






Minnesangerul Walther von der Vogelweide era un cavaler
de origine modestă, originar, probabil, din Austria.

Și-a făcut ucenicia la Curtea din Viena, colindând apoi Germania și făcând cunoștință la Wartburg cu un alt mare poet, Wolfram von Eschenbach.

A murit la Wurtzburg.






Cântând cu multă naturalețe iubirea oamenilor simpli, Walther von der Vogelweide începe să părăsească poezia de curte care concepea o iubire abstractă, convențională.










PE  SUB  TEI

Pe câmp, sub tei,
în iarba-naltă,
avurăm două oaturi moi;
le poți afla, de vrei,
că-s lâng-olaltă,
și-un vraf de flori s-a frânt sub noi.
Lin plutea peste ponoare,
mugur-mugurel,
cântec de privighetoare.


Veneam întins,
călcând sprințară,
și-n drum stătea iubitul meu;
cu-atâta dor m-a prins,
Sfântă Fecioară !
de-s ca și-n cer de-atunci mereu.
Sărutări ? Mi-a dat o mie,
mugur - mugurel:
uite-mi gura purpurie.








Acolo el
clădise-n iarbă
un așternut de mândre flori.
Nu s-ar sfii de fel
Să-și râdă-n barbă
de l-ar vedea, vreun trecător.
Trandafiri i-ar arăta,
mugur - mugurel,
unde capul meu stătea.








De-ar ști în sat
c-am stat culcată
cu el, vai, Doamne ! ce rușine !
Dar cum m-a dezmierdat, nu-i om vreodată
s-o știe, decât el cu mine,
și-o micuță păsărea,
mugur - mugurel,
dar aceea va tăcea.







2 comentarii:

  1. La a doua strofa ai scris in loc de mugurel, mucurel. Daca nu e o scapare, scuze. Multumesc pentru postare. Bafta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, ai dreptate ! Îți mulțumesc foarte mult; asta înseamnă că ai citit cu atenție. Nu-i o scuză dar când tot copiez atâtea texte....ca „băbuță”...mai greșesc și eu; în esență, chiar mă bucur că ai lecturat cu atenție. Mult succes și ție !

    RăspundețiȘtergere