sâmbătă, 6 august 2011

LODOVICO ARIOSTO 1474 - 1533



Poet al Renașterii italiene, Lodovico Ariosto a scris poezii în limba latină, iar în limba italiană, comedii : Lada, Necromantul (necromant = ghicitor), elegii, egloge și capodopera care l-a consacrat  Orlando furios.










ORLANDO FURIOS (Orlando furioso) - 1532

Poemul eroi-comic în 46 de cânturi Orlando furios, apărut în ediție definitivă în 1532 și inspirat din personajelepoemului Orlando îndrăgostit (1506), datorat lui Matteo Maria Boiardo, prezintă o mare diversitate de evenimente pe fondul istoric al luptelor dintre Carol cel Mare și sarazini și în jurul nucleului epic al iubirii nefericite a cavalerului Orlando (Roland) pentru frumoasa și capricioasa Angelica.

Faptele vitejești ale lui Orlando și ale celorlalți cavaleri (Rinaldo, Ruggiero,ș.a.) au loc adesea în plin miraculos (inelul vrăjit al Angelicăi, balauri, vrăjitorul Atlant, călătoria lui Astolfo în lună).








Cântul XXIV prezintă nebunia temporară de care este cuprins Orlando din cauza dragostei nefericite:






                          4

Cum vă spuneam, Seniore, în alt cânt,
Orlando cel smintit și furios
Își risipise armele pe câmp,
Zvârlise spada, hainele-și rupsese,
Smulgea buieze și răcnea cumplit
De răsunau și peșteri și păduri,
Când soarta îi trimise ca ispașă
Niște ciobani prin părțile acelea.



                   5

Smintelile văzându-i de aproape
Și forța-i uriașă de nebun,
Ar da să fugă. Incotro s-apuce ?
Te zăpăcești când te cuprinde spaima.
pe urma lor nebunul se avântă,
Înhață unul și îi smulge capul,
Ușor precum o poamă dintr-un pom
Ori vreo suavă floare de răsură.

                6


I-apucă apoi trunchiul de picioare,
Ca pe-o măciucă să izbească-n ei,
Și culcă la pământ vreo doi sau trei
Ce s-ar trezi la dreapta judecată;
Iar ceilalți mai iuți, și chibzuiți,
Își luară tălpășița ca prin farmec.
Se luă nebunul fuga după ei,
De nu da iama printre dobitoace.



                  7

Plugarii-și lasă pluguri, sape, coase,
Se cațără pe turle și pe case,
Căci splciile, ulmii nu le dau
Un adăpost din care să privească
In siguranță, furia-i smintită.
Izbind cu pumnii, zgâriind, mușcând,
Ucide cai și boi, nimic nu cruță:
E iute vita care îi mai scapă !



                 8


De-ați asculta, ați auzi cum crește
Un vuiet surd din satele vecine:
Răsună surle, urlete și goarne
Și clopotele, mai presus de toate;
O mie de țărani din munți coboară
Cu suliți, prăștii, arcuri și ciomege,
Și tot pe-atâția cuie către el,
Să-l îmbulzească pe smintit în iureș.




                    9


Precum, mânat de-un Austru, către țărm
Purcede primul val mai mult în șagă,
Urmat de altul mai dihai ca primul
Și de un altul parcă mai năpraznic,
Cu orice val e mai înaltă apa
Și biciul ei mai  crunt izbește plaja , -
Tot astfel din văioage, de pe stânci
Mulțimea dă năvală spre Orlando.




                   10


Ucide zeci și sute de persoane
Din câte-i cad în mână la-ntrâmplare
Și încercarea asta le arată
Că nu-i prea bine lângă mâna lui.
Nu-i varsă nimeni nici un strop de sânge:
Zadarnic îl străpung atâtea săbii.







Un comentariu:

  1. "Soartă, cine crede-n tine
    Ajunge nebun ca mine!..."
    Zicea Orlando disperat -
    Şi-atât s-a răzbunat
    Pe cei ce calea i-au tăiat.
    Cu dragostea dacă te pui
    Ajungi nebun ca dumnealui.

    RăspundețiȘtergere