vineri, 15 iulie 2011

HAFIZ - 1326 - 1390

Poet persan supranumit ”limbă a lumii nevăzute”, Hafiz s-a născut, ca și Saadi, la Șiraz.

Gloria operei sale se întemeiază pe diversitatea tematică - predomină Însă poemele ce elogiază iubirea - și pe perfecțiunea expresiei poetice din kaside  și robaiuri și în special din gazeluri:





Mi-ai atins doar inima ușor,
și s-a sfărâmat în mii de inimi;
o, cu mii de inimi mă-nfior -
dar mi te iubesc cu mii de inimi.


Mi-ai atins doar buzele ușor,
și s-au sfărâmat în mii de buze;
o, cu mii de buze te implor,
dar mi te sărut cu mii de buze !










PE VRAJA-ACESTOR OCHI ...


Pe vraja-acestor ochi cu gene lungi și brune,
pe puful din obraz, pe-a chipului minune,

pe suflul caldei guri cu buze de rubine,
pe nurii tăi ce știu culori, parfum să-mbie,

o, Primăvara mea, o dragoste ce doare -
pe colbul ce-l trezește sub gingașe picioare,

pe care, din pârâu, geloasă-i unda clară,
pe umbletul tău lin, ca pasărea când zboară,

pe-aceste dulci priviri, mai dulci decât acele
din ochii mari, măreți, ai sprintenei gazele,

pe farmecul din gest, pe roua răsuflării,
pe bucla miresmând ca boarea înserării,

pe ochiul tău de-onyx - sigiliul vieții mele -
pe-al gurii tale scrin cu grăitoare perle,

pe roza din obraz, o, Roza mea cuminte,
pe raiu-ți din priviri, cămin de visuri sfinte -

Hafiz îți jură-acum: întoarce-ți ochi și față
spre el o clipă doar, și toate-ți dă și viață !






Hafiz - Keeping Watch






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu