duminică, 24 iulie 2011

SOFOCLE - 495 - 405 î.Hr


Sofocle este unul din cei trei mari tragedieni ai Greciei antice. Conform cu SUDA - o enciclopedie din sec. X, Sofocle a scris 123 de piese de teatru în timpul vieții sale dar s-au păstrat până astăzi doar 7 în formă completă:
- Ajax
- Antoigona
- Femeile trace
- Oedip rege
- Electra
- Philoctet
- Oedip la Colona

In tragediile sale, Sofocle acordă zeilor o mai mică importanță decât le acordă Eschil, accentul căzând pe caracterul uman și măreția lui, omul fiind pus în contact direct cu destinul său.

Sofocle tratează sursele mitologice cu mai multă libertate și introduce în tragedii pasaje lirice recitate de unele personaje sau de către cor.

Sofocle s-a născut în Attica, cu puțin înainte de bătălia de la Marathon. La vârsta de 16 ani a fost ales să conducî un cor ce aducea ofrande zeilor pentru victoria împotriva perșilor în lupta de la Salamina.

Era un admirator al lui Asclepius avaând un altar în casa sa în cinstea acestui zeu tămăduitor.

A trăit pe vremea înfloritoare a lui Pericle, a fost ocrotit de acesta dar și mustrat uneori datorită neglijării îndatoririlor sale de strateg la curtea regelui.




Acesta este mormântul lui Sofocle descoperit în 2006 la câțiva Km distanță de Atena , pe drumul spre Decelea.

 

ANTIGONA

Personajele:

Antigona și Ismene - fiicele lui Oedip și
                                    surorile lui Polinike
                                    și Eteocle.

Creon - regele Tebei

Haemon - fiul lui Creon și logodnicul
                 Antigonei

Eurydice - soția lui Creon

Teiresias - profet

un privitor

doi mesageri

In luptele purtate pentru stăpânirea Tebei, au murit ca dușmani cei doi fii ai lui Oedip, Eteocle și Polinike. Creon, regele Tebei, ordonă ca acesta din urmă, care venise cu oști împotriva cetății sale, să nu fie îngropat.

Înfruntând pedeapsa cu moatea ce amenința pe oricine ar fi încercat să nesocotească această poruncă. Antigona, fiica lui Oedip își înmormântează fratele.

In cele din urmă Antigona este condamnată, dar o dată cu ea va muri și iubitul său Hemon, fiul lui Creon, iar Euridice, soția lui Creon și mama lui Hemon, se va sinucide.





In fragmentul pe care-l redau mai jos, este redată confruntarea dintre Antigona și Creon.








CREON
(privind spre Antigona)

Hei, tu,mironosițo, tu cu ochii-n jos, Ispava-ți spovedești, ori vrei s-o tăinuiești ?
ANTIGONA
(înfruntând privirea lui Creon)

Făptașa-s eu, nu mă codesc nicicum s-o spun !

CREON
(către paznic)

Tu slobod ești acum și unde vrei te du,
Că nici-o vină-apasă asupra ta !
                   (către Antigona)
Iar tu
Vorbește scurt și fără-ntortocheri ! Știai
De-opreliștea ce-am poruncit-o eu ?


ANTIGONA

Știam că doar porunca-ți auzit-au toți.

CREON

Și-atunci, cum îndrăznit-ai legile să-mi calci ?

ANTIGONA

Nu Zeus mi-a dat atari porunci ! Și-atare legi
Nu dat-a omului nici Dike - ea, ce stă
Cu zeii din infern . Și eu până-ntr-atât
De are-a ta poruncă n-o socot încât
Pe om să-l vârtoșească a-nfrunta pe zei !
Căci legile zeiești nu-s scrise-n slove, nu-s,
Dar pe vecie-s legi și nu-s de azi, de ieri,
Ci-s vechi de când nu ști-va nimeni și nicicând.
Și-aveam eu să le calc de frica unui om ?
O, Asta nu ! Și zeii nu m-or osândi !
Că moartea tot nu pot - chiar făr'  porunca ta-
S-o ocolesc, știam !...Și de mi-i dat să mor
'nainte de soroc, mai bine-i fi ! Să mori
Când nu mai prididești de-atâtea suferinți,
Cum pătimesc eu azi, nu-i oare cu folos ?
Vezi dar că soarta ce-mi gătești nu-i nicidecum
Un rău, dar groaznic chinu-mi mi-ar fi fost să-l văd
Pe-al maică-mi fecior cum după moartea lui
Ar fi rămas făr'de mormânt. Fă dar ce vrei !
Iar de-ăi gândi că fac un lucru nebunesc,
Nebun e cel ce că-s nebună-ar socoti !

CORIFEUL

Leită taică-său ! Ne-ncovoiată ca și el !
Nici vrea, nici știe suferinții-a se pleca.


CREON

Acei din fire mai țepoși - să știi - sunt cei
Mai lesne prăbușiți...Și fierul e vârtos
Dar cum se-nmoaie-n jar și ce ușor îl frângi !
Și-un cal sireap își ia zăuș, dar ce ușor
Cu o zăbală de nimic mi ți-l strunești !
Cui nu-i de capul lui, ci altora li-i rob,
Se cade-a nu fi prea trufaș; dar ea prea mult
S-a semețit când legile mi le-a-nfruntat,
Iar îndrăznelii-i pune vârf când și în slăvi
Ispava să-și ridiceși vrea și-o fală chiar
Își face-acuma. N-aș fi bărbat - ci ea ar fi -
De făr'osândă aș lăsa din mâna mea
Pe-aceea ce porunca mi-a călcat...O ! Nu !
De-ar fi și fiică-a soră-mii ! și rudă mai
De-aproape cu acel cari în al meu cămin
Pe Zeus îl proslăvim, nici ea, nici soră-sa
De-o soartă-amară n-or scăpa, că soră-sa-i
De vină ca și ea, c-au pus la cale azi
Îngropăciunea lui...Chemați-o ! E-n palat.
doar o vîzui ! De-abinelea ea și-a sărit
Din minți...Acei ce-n umbră mârșăvii urzesc,
Nici săvârșitu-le-au măcar și s-au și dat
De gol...
               (Privind către Antigona)
Dar îi urăsc pe-acei cari, mîrșăvii
Făcând, mai vor apoi și-n slavă-a le-nîlța !


ANTIGONA

Ei, da ! M-ai prins. Mai mult ca moartea-mi ce vrei ?

CREON

Atâta doar ! Eu moartea-ți vreau și mi-i de-ajuns.

ANTIGONA

Și-atunci de ce-i mai zăbovi ? Ah, scârbă mi-i
De tot ce spui ! Și fie-ntotdeauna așa !
Eu știu că hâdă, hâdă ți-i și vorba mea,
Dar ce mai mare slavă pot râvni decât
Că fratele putut-am îngropa ?

                 (privind către bătrâni)
De-aici din jur, mărturisire-ar toți că drag
Li-i ce-am făcut, dar frica-i amuți pe toți
Și tac chitic, că tiranie-i este dat
Să facă tot, să spună tot - și doar ce vrea !

CREON

Dar tu, dintre tebani, doar tu gândești așa ?

ANTIGONA

Ba toți, dar nu zic cîrc, că, de ! doar ești aici...

CREON

Și tu, tu nu roșești să nu gândești ca ei ?

ANTIGONA

Rușine nu-i pe cei de-un sânge să-i slâvești !

CREON

Dar celălalt nu oare tot de-un sânge ți-e ?

ANTIGONA

Ba da, de-o mamă-s, da ! de-un tată-s amândoi.

CREON

Slăvind pe unul doar, cel'lalt nu-i pângărit ?

ANTIGONA

Acel ce-i în mormânt nu ar vorbi-n ăst chip.

CREON

Ba da, de l-ai slăvi la fel și pe-ăl hain !

ANTIGONA

Dar frate el i-a fost, nu-i fostu-i-a un rob.

CREON

El țara-și apăra ! Cel'alt și-o răvășea.

ANTIGONA

La hades jos, o lege-i - una ! - pentru toți.

CREON

Cei răi nu fi-vor răsplătiți cum sunt cei buni.

ANTIGONA

Or sfinte-or fi aceste legi și printre morți ?

CREON

Da ! da ! Și mort, vrăjmașu-mi este tot vrăjmaș.

ANTIGONA

Al vieții-mi rost e să iubesc, nu să urăsc !




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu