miercuri, 20 iulie 2011

HESIOD - sec. VII î.Hr.




Poet și rapsod, HESIOD a trăit în jurul anului 700 î.Hr.




Hesiod a fost todeauna comparat cu Homer și este unul din puținii poeți a căror operă a dăinuit până în zilele noastre. Nimeni nu poate spune cu exactitate cine s-a născut mai întâi: Hesiod sau Homer dar majoritatea sunt de părere că au trăit cam în același timp.



Unii învîțați greci, ca Aristarchus argumentează că Homer s-a născut înaintea lui Hesiod și sunt cățiva care sunt de acord cu asta. Dar este îndoielnică atâta timp cât amândoi au trăit într-o perioadă istorică din care nu s-a păstrat nici un înscris care să ne dea certitudini.




Așadar, oricare ar fi adevărul li cine s-ar fi născut primul, noi nu vom cunoaște niciodată cu precizie.




Hesiod se declară  el însuși ca fiind un fermier din Boeotia - o zonă din centrul Greciei. Tatăl său venise din Aeolis călătorind spre Ascra și se stabilise acolo (a descris asta într-un poem de-al său) și tot tatăl său practicase dreptul (un fel de judecător la acea vreme) împreună cu fratele său Perses - acest detaliu îl aflăm din opera lui Hesiod  ”Munci și zile” și ”Teogonia” dar mai mult de atât nu se știe despre el sau familia lui.






Din opera lui s-au păstrat până astăzi numai aceste două faimoase lucrări : ”Teogonia” (nașterea zeilor) și ”Munci și zile” și câteva versuri din poemul său ”Scutul lui Heracle ” și s-au mai păstrat niște schițe ale unor hărți a căror întocmire este atribuită tot lui Hesiod.





MUNCI ȘI ZILE - această operă conține 800 de versuri și are la bază 2 principii universale: munca este soarta omului dar cine este capabil să muncească va fi în stare și să-și îndeplinească menirea (soarta) .




Motivul de bază al acestei opere poate fi atribuit crizei agriculturii din Grecia, criză care i-a făcut pe greci să plece în căutare de pământ roditor. Această operă ne aduce relatări despre viața de zi cu zi, despre ocupațiile oamenilor, despre valori morale, despre obiceiuri și tradiții ale zilelor obișnuite dar și ale anumitor zile festive.










TEOGONIA   (Nașterea zeilor)





Este una din lucrările principale despre mitologia greacă. In această operă, Hesiod folosește același stil ca in ”Munci și zile”.



După o invocație către muze, poemul prezintă cosmogonia, nașterea universului și a zeilor, cu atributele lor.



Edmond Aman - Jean - ”Hesiod ascultându-și muza”




Dintre semizei se detașează figura lui Prometeu:




Zeus legat-a în lanțuri de nedezlegat și cătușe
Pe Prometeu, cel cu mintea rodnică-n intrigi și planuri.
Prinsu-l-a de o coloană de piatră stârnind împotrivă-i
Vultur cu aripi întinse care să-i rupă cu pliscul
Nemuritorii rărunchi, dar tot ce-i sfâșie ziua
Apriga pasăre iarăși întreg peste noapte renaște.
Fiul Alcmeii cu glezna frumoasă, viteazul Heracles
Vulturul crud îl omoară și astfel curmă osânda

Iapetonidului . Însuși apoi îl dezleagă din lanțuri,
Voie având de la Zeu, Olimpicul, domn în înalturi
Gloria lui să sporească pe-ntreg pământul cel rodnic,
Faimă mai multă să aibă născutul din Teba, Heracles.
Astfel, dorind să-și cinstească Fiul ales între oameni,
Zeus uitat-a mânia pe care cândva o simțise,
Când Prometeu a-nfruntat Cronidului dârz a sa vrere,
Căci Mekona, când fost-a județ între zei și-ntre oameni
Pus-a un bou uriaș în față, apoi împărțindu-l
Minte-ai țintea, cu plăcere, să-nșele gândirea lui Zeus.
El măruntaiele grase și carnea le-nfășură-n piele
Și ascunzându-le-n burta de bou, le așează-ntr-o parte.
Oasele albe apoi le ascunde-nvelite-n grăsimea
Strălucitoare și-alături le pune, dibaci în urzeala-i.





Zis-a al zeilor Tată și Tată al lumii de oameni:
”Iapetonide-ntre Domnii din ceruri cel mai de seamă,
Dragule, tu împărțit-ai părțile cu părtinire”.
Zeus, în cuget rănit, vorbit-a cu gândul de veghe.
Fără să-și uite isteața urzeală-a răspuns prometeu,
Cel cu gânduri viclene, cu greu ascunzându-și un zămbet,
”Zeus, cel mai vestit și mai mare-ntre zeii puternici.
Tu, dintre ele, alege-ți partea ce gându-ți râvnește”.
Zise cu viclenie, dar Zeus, cu mintea de veghe,
S-a prefăcut înșelat, deși cunoscu amăgire.
Fiindcă el însuși în minte-ai ursise nenorocire
Pentru vremelnicii oameni și gândul urma să-și plinească.
Smulse grăsimea cea albă cu două brațe deodată.
Inima-n pieptu-i se umflă, în gând se revarsă mânia
Când a văzut amăgirea vicleană și oasele albe.






Arde de-atunci, pentru zei, pe-ntregul pământ, omenirea,
Oasele albe de bou pe-altarele înmiresmate.
Greu înfrângându-și mânia, grăi strângătorul de nouri,
Zeus:”Iapetonide, cu minte iscoditoare,
Dragule, tot n-ai uitat dibacea ta viclenie !”







Astfel vorbi în mânia-i Zeus cu rodnică minte
Și aducându-și aminte de-a pururi acea viclenie,
Focul cu flăcări nestinse nu l-a mai dat spre folosul
Celor ce-ntreg pământul locuiesc, muritorilor oameni.






 

Dar, înșelându-l din nou, nobilul fiul al lui Iapet,
Focul nestins, ce se vede până departe, îl fură
într-o tulpină de soc. Zeus, ce tună-n înalturi,
Până-n adânc și-a simțit duhul mușcat de mânie
Când a zărit, printre oameni, văpaia-i ce sfâșie bezna.




Urmează evocarea plină de dinamism a luptei dintre zei și titani, soldată cu victoria zeilor, după care continuă prezentarea genealogiilor.









Alte lucrări de Hesiod:


Un scurt poem intitulat ”Scutul lui Heracles”


Păstrate în papirusuri mai sunt fragmente de poeme sau maxime - deși starea lor este extrem de deteriorată.


O altă operă faimoasă a lui Hesiod este ”Catalogul femeilor” sau ”Eoiae” - în care el descrie muritoarele care au avut urmași cu zeii, copii lor fiind renumiți semi-zei.


Mai sunt câteva alte poeme atribuite lui Hesiod,referitoare tot la personaje din mitologia greacă și  din care menționez:


- Nunta lui Ceyx
- Aegimius
- Astrice







Hesiod - Teogonia - Lupta  dintre zei și titani (Santorini)







Iată și o reprezentare a globului terestru, atribuită tot lui Hesiod:



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu