joi, 15 septembrie 2011

GERMANIA . UN BASM DE IARNA - Heinrich Heine









Deutschland - Ein Wintermärchen







Este o operă satirică, în care critică reacțiunea ce se înrădăcinează în Germania și își exprimă încrederea într-un viitor luminos.








Era-ntr-un noiembrie trist - și în jur
Frunzișul da să moară;
Mai sură, mai tulbure ziua era
Când eu mă-ndreptam spre țară.



La graniță, parcă simțit-am în piept
Că inima-mi bate mai tare
Ba chiar și o lacrimă, de nu mă-nșel,
Din ochii mei da să coboare.



Și când auzit-am nemțescul grai,
Mă prinse o stare ciudată,
Că inima-mi sângera
Cumplit și plăcut totodată.



La harpă, o fată cânta melodii,
Cam fals, dar cu simțire;
Și m-am simțit înduioșat
De glasu-i cu tremur subțire.



Cânta un cântec de dor și amor,
De jertfă și de revedere
În lumea cealaltă-n ceruri, sus,
Unde durerea piere.



De Valea Plângerii cânta
Zicea trecătoare că-s toate
Că-n ceruri, numai, vei afla
O veșnică seninătate.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Un cântec nou, un cântec mai bun
Vreau pentru voi a scrie,
Că încă aici, pe pământ, să durăm
Cereasca-mpărăție.



Aici, pe pământ, vrem să fim fericiți,
Să alungăm nevoia hapsână,
Să nu mai hrănim trândăvitele burți
Cu harnica noastră mână.



Doar crește pâine din belșug,
S-o aibă oricine la masă,
Și trandafiri, și frumuseți -
Și mazărea cea mai aleasă.











Da, boabe fine sunt pentru toți,
Păstaia când se crapă
Doar îngerul și vrabia
În ceruri să încapă.



Iar de ne-or crește aripi, în cer
Venim noi la voi, după moarte;
Din sfinți cozonaci și din turte dulci
Să ne dați și nouă o parte.



Un cântec mai nou, un cântec mai bun,
Din flaut, din vioară !
Tac bocetele. S-a sfârșit
Cântarea funerară !



Iar geniul scumpei libertăți
Europa și-o ia de mireasă
Și gustă acuma întâiul sărut
Perechea cea frumoasă.



Legală, fără popă chiar,
E-a lor căsătorie.
Trăiască mirii ! Și-n viitor
Copiii voinici să le fie !



Mai nou, mai bun e cântecul meu
Pentru mireasă și mire
Și stelele-n sufletul meu răsar
În sacră și-naltă vestire.



Sublime stele ! Flăcări vii
Se strâng în izvoare-arzătoare.
Puternic ca nicicând mă simt,
Stejarii să-i frâng sunt în stare.



Pe solul german, ca fermecat,
Eu pașii mi-i port tinerește,
Uriașul pământul matern l-a atins !
Din nou puterea îi crește !





4 comentarii:

  1. Sunt interesata de traducerea integrala a acestui poem.Astept un semn: iordanaf@yahoo.com. Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Regret, Iordana, Dar acel fragment îl am și eu și traducerea nu-mi aparține. Undeva, pe Internet, trebuie să fie în întregime dar nu m-aș aventura să-l traduc - este o muncă foarte dificilă. Mulțumesc pentru vizită.

      Ștergere
  2. Multumesc mult. Am revenit pentru ca am ajuns la cosmetizarea textului cartii pe care am tradus-o in limba romana si am dat din nou peste versurile cu pricina. Am descoperit ca acest poem a fost tradus si publicat de dl Vladimir Belistov la Chisinau in 1970. Nu stiu ce sanse am sa gasesc acest volum. Incerc pe toate caile pt ca trebuie sa fac o nota de subsol corecta la cele sase versuri inserate in cartea tradusa. O zi buna.

    RăspundețiȘtergere
  3. Iordana sunt din Chisinau. As putea sa te ajut sa gasesti cartea daca mai ai nevoie de ea. scrie-mi la danapavlov1@gmail.com

    RăspundețiȘtergere