Poet și prozator german, reprezentant al liricii romantice germane.
Realizează o lirică caracterizată prin fantezie și reflexivitate, uneori cu elemente de ironie, umor și sarcasm.
Abordează o tematică variată: iubirea, motive istorico-baladești, mituri, poezie socială.
Operele care-l situează în lirica romantică universală sunt: Cartea cântecelor și Icoane de călătorie.
CARTEA CÂNTECELOR
(Buch der Lieder) - 1827
LORELEI
Mă-ntreb ce-ar putea să însemne
Mâhnirea din sufletul meu,
E-o veche poveste pesemne
Ce-mi stăruie-n minte mereu.
E clipa când se înserează
Iar Rinul curge domol.
Mai arde o ultimă rază
Pe creștetul muntelui gol.
Mai mândră-ntre mândre fecioare,
Cu părul de aur, stă sus.
Cosița și-o piaptănă-n zare
De aur scpldată-n apus.
Se piaptănă-n raza-aurie
Cu-n piepten de aur, cântând.
Vrăjită-i acea melodie,
Descântecul ei de neînfrânt.
Vâslașul ascultă din luntre
Și-un dor îl încearcă nespus.
Cum poate el stânca s-o-nfrunte
Când ochii lui cată în sus ?
La urmă se pierde-n vâltoare,
Furat de mirajul bălai
De vină a fost, mi se pare,
Cu cântecul ei, Lorelei.
