luni, 19 septembrie 2011

VICTOR HUGO - LEGENDA SECOLELOR





La legende des siecles
    1859 - 1883


Epopee sociogonică ce-și propune evocarea poetică a originii și evoluției societății umane, a etapelor dezvoltării omului.

Se deschide cu un Imn închinat pământului, în care poetul subliniază antiteza între veșnicia bâtrânei Terra și efemeritatea ființei umane.

Cel mai reușit poem al primului ciclu al epopeii este Somnul lui Booz, inspirat din legenda lui Ruth și Booz.

Este poemul păcii patriarhale.










Booz, sleit de trudă, dormea într-un târziu;
La arie lucrase din zori și până-n seară;
Iar patul și-l făcuse-n știutul loc afară,
Alături de merticul cu grâul auriu.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Și un stejar, în vizu-i, Booz văzu pe urmă
Din pântec cum îi iese și crește-n cer mereu
Urca pe el o gintă, lanț lung ce nu se curmă.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Un neam născând din mine ! E oare cu putință ?
La vârsta mea s-ar crede să dobândesc feciori ?
Când tânăr ești, ai numai triumfătorii zori;
Din noapte iese ziua cea dintr-o biruință;


Bătrân, ești un mesteacăn ce greu de iarnă scapă,
Sunt văduv, seara cade pe mine, singur sunt
Și-mi încovoi, o, Doamne, ființa spre mormânt,
Cum fruntea și-o apleacă-nsetatul bou spre apă !


Adânca respirare a lui Booz în vis
Se îmbina cu zvonul de ape ce murmură.
Era în luna-n care-i blând totul în natură
Și crinii pe coline corola și-au deschis.


Și Ruth visa, iar Booz dormea în iarbă-aproape;
Sunau tălăngi de turme, departe, tot mai stins;
O mare bunătate cădea din necuprins
Era în ora-n care vin leii să se-adape.






Partea a II-a cuprinde mai multe portrete scrise în tonalitatea romancero-ului spaniol.

În Cântec barbar este cuprinsă atmosfera de ansamblu a epocii.

Poemele subliniază creșterea puterii otomane, moment în care apare chipul lui Vlad Țepeș.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu